Blog informatii diverse

Scriu si comentez stiri aparute despre optimizare site-uri, politica, alte evenimente

Tag Archives: statul roman

În România există două legi, legea junglei aplicată de către cei mici, şi mai există legea junglei aplicată de către cei mari între ei şi pentru cei mici

În România există două legi, legea junglei aplicată de cătrei cei mici, şi mai există legea junglei aplicată de către cei mari întrei ei şi pentru cei mici. Cam astea sunt legile în România, celelalte sunt legi ca statul roman sa para un stat normal, dar ele se aplica facultativ, îmi place de faţa ta nu le aplic, nu-mi place de faţa ta le aplic.

Să considerăm că avem  în casă un animal, o pisică. Ea fiind cea mai mică, noi vom avea întotdeauna dreptate nu 🙂 ?
Al doilea exemplu. Să luam în considerare că avem în casă un leu 🙂 . Aici nu prea ştiu cine va avea dreptate. Mă gândesc că noi in mod sigur nu vom avea dreptate. Păi numai dacă-l vezi şi îţi vine să fugi nu ? Cam aşa ar fi si cu legile în România !

Aia mici au învatat să aplice legile celor mari, la nivel mic, că să poata supravieţui. Şi nu pot fi acuzaţi că o fac, să zicem. De exemplu personajul principal din “Mizerabilii” Jean Valjean. Şi nici cei mari nu pot fi acuzaţi, fiindcă ei atât pot, pe ei atât îi duce capul, etc. Aia mari trăiesc undeva în cosmos, deasupra celorlalţi, plutesc sau levitează. Adevărul este că nu prea au contact cu cetăţenii. E o diferenţa enormă între ce vor oamenii şi ce aplică ei pentru oameni. Poate este o părere. Dar aşa văd eu lucrurile. Se poate să mă înşel.

De ce am scris acest articol ?

Actorul Papan Chilibar din filmul Eu cand vreau sa fluier, fluier a murit de leucemie la 21 de ani (Dumnezeu să-l odihnească în pace !) – Un actor care a furat, a fost condamnat pentru fapta sa, până aici nimic rău. El a si murit între timp fiind bolnav de leucemie… Păi nu era SOV sau Adrian Nastase, şi altii şi altii, şi nu a putut amâna închisoarea.
Sursa informaţiei site-ul web http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-8808966-actorul-papan-chilibar-din-filmul-cand-vreau-fluier-fluier-murit-leucemie-21-ani.htm

Dacă ne uităm mai bine sunt două pături sociale – Ei, adică statul şi partidele politice, şi noi aia de jos pe lângă ei trec cu girofarul, şi te mai salută din când în când, când mai au nevoie de voturi, când mai au nevoie de un referendum ca să îşi menţină poziţia de Preşedinte, etc. Fiecare are interesul lui. Pe al nostru nu prea îl mai vede nimeni. Ca şi liderii sindicali sunt în aceeaşi troacă.

Advertisements

Oamenii si reflexia presedintelui tarii si a statului sau

Ne place sau nu, avem conducatorii pe care ii meritam. Ei sunt reflexia marii majoritatii ai acestei tari. Ca se numeste Iliescu, Constantinescu sau Basescu, e totuna. Putea sa se numeasca Marinescu si sa aiba trasaturile de caracter ale lui Basescu.

Dumnezeu spune in Biblie ca trebuie sa ne supunem stapanirii, fiindca stapanirea este data de Dumnezeu. (Asta pana in momentul in care stapanirea ataca legile lui Dumnezeu.)

Daca oamenii sunt 90% croiti pe un calapod, atunci cum poate fi stapanirea sa fie altfel… ? Pai se oglindeste in statul pe care il avem. In Parlament, in Guvern, in Presedintie… etc. Ce putem sa asteptam mai mult de la ei / sau ele ca institutii, daca de la noi insine nu ne putem astepta la mare lucru.

Unii romani se intreaba de ce romanii care emigreaza respecta legile tarii de adoptie, desi unii dintre ei nu o fac in tara natala. Pai acolo unde sunt 90% (sa zicem) dintre cetateni invatati cu niste reguli / legi, etc. (bastinasi), altele decat in tara natala, care se si aplica, si sunt si de bun simt, atunci le va respecta si el, nu neaparat de voie, ci mai mult de nevoie. Altfel este exclus din societate, si care ar mai fi rostul pentru care ar mai sta in aceea tara ?
Concluzia este ca respecti legile si oamenii din aceea tara, la inceput de nevoie, iar in timp (puterea obisnuintei) si de voie. Incepe sa-ti placa acele reguli, acele legi, deja te schimbi, te transformi.

Intr-un articol va povesteam despre un prieten de-al meu care acum lucreaza ca inginer la Airbus in Germania. In Romania arunca gunoiul pe strada cu o nonsalanta infioratoare. Nu ii spuneam asta, desi ca prieten ar fi trebuit sa o fac (totusi ii respectam alegerea). Nu cred totusi ca in Germania mai procedeaza asa, cel putin acum. Aia este o tara care merita respectul lui. Romania poate sa se infunde in gunoaie, cui ii pasa.

Depinde de doza fiecaruia de respect, nu pentru ceilalti, cat mai mult pentru sine insusi. Poate sa fie o mare de mizerie. Nu arunci mizeria in locurile publice (alte locuri, etc.), fiindca te respecti pe tine, iti respecti principiile si credinta. Nu renunti la ele chiar daca alti o fac ! Este si un exercitiu de vointa, pe care nu multi sunt dispusi sa-l faca, de voie.

Deci (o alta concluzie) in concluzie nu trebuie sa ne plangem de situatia noastra, ci sa o acceptam cu calm si pace (pace in inima si in suflet, si cu credinta), si sa speram ca, intr-o zi, oamenii vor intelege ca schimbarea este un pas care trebuie facut pentru a ne schimba, atat noi cat si presedintele, si guvernul sau parlamentul.

Ele vor ramane la fel si peste 100 de ani, daca noi nu ne schimbam. Copiii nostri, si copiii copiilor nostri… vor avea parte de aceeasi conducatori, cu un alt nume. Nimeni nu va fi vinovat. Ei nu sunt vinovati si nici noi nu suntem vinovati. Sunt doar alegerile noastre ! Niciodata nu trebuie sa ne para rau de alegerile pe care le facem. Cel mai important este sa vrem sa facem niste alegeri, sa fim activi. Asta este rostul vietii !

Cateva dintre parerile proprii. Sper ca nu v-am plictisit… 🙂
(renunt la diacritice articolul acesta)

Fără buletin este o viziune

Fără buletin este o viziune. Imobilismul statului român face ca problemele ridicate pe blogul de faţă să fie subiecte atemporale. Cronice. Dacă tu, cititorule, eşti conectat strict la slideshow-l actualităţii trivial-politice, poţi pleca chiar acum de aici. Fără regrete. Nu am nevoie de oameni epidermici. Am nevoie de oameni care gîndesc pînă la os. Pînă la măduvă.

Citeste tot articolul pe blogul delaepicentru.wordpress.com

%d bloggers like this: